Suntem cioclul timpului modern?
Cu atâtea celebrități am fost și mai sunt contemporan. Asist neputincios la plecarea lor, după unii biologic normală iar după marea majoritate uciși de boli uneori zis incurabile alte ori de banale și accidentale maladii. Nu pot și nici nu vreau să fac o înșiruire a celor dragi care de acolo din dimensiunea unde rătăcesc sufletele tânjesc după viața materială. Sigur nu pot fi de acord cu moartea conștiinței a sufletului pe care-l dobândim la naștere ca pe un diamant brut a cărui fațete le șlefuim în scurta vreme petrecută pe planeta albastră. Ni se dă un nume. Ni se dau rudenii, ni se dau apartenențe la rasă, etnie, clasă socială, nivel de pregătire și recunoaștere socială, precum și familie al cărui arbore genealogic prea puțini sunt curioși să-l cunoască. Majoritatea se mulțumesc cu satisfacerea nevoilor personale, cu foarte puțin efort sau chiar deloc și se bucură atunci când aparțin unei caste bogate cu moșteniri care-i scutesc de efortul cotidian de a subzista. De asemeni dealungul timpurilor au fost instituite reguli sau legi imuabile pe care trebuie să le respectăm cu strictețe dacă nu vrem să ne riscăm așa zisa condiție socială, libertate și uneori chiar viața. În regnurile ce viețuiesc în concubinaj cu noi nu se cunosc reguli ci doar singura luptă pentru transmiterea genelor personale cât mai multe generații. Dacă regnul vegetal se luptă pentru lumina solară, apă și sărurile minerale pentru fotosinteză imobilă, regnul animal plin de mobilitate și inventivitate se luptă pentru obținerea hranei, necesară creșterii și maturizării pentru a se putea produce procrearea, chiar dacă imediat după săvârșirea copulației, indivizii mor, sau unul din ei servește ca bază materială pentru împlinirea și hrănirea generației următoare. Aceste aspecte crude le trăim zi de zi și acceptăm regulile dure ale așa zisei jungle biocenotice. Noi oamenii ne credem și părem ființe create după reguli speciale și cu misiuni speciale conform credințelor ce le împărtășim sau le preluăm ca și convingeri social-religioase. Ne pretindem altceva decât corpuri biologice într-o permanentă naștere și moarte internă cu rol pregnant în legile universale și mai ales cu influență predestinată. Este bine sau nu , este frumos sau nu, este puțin sau mult? Timpul pe care ni-l alocăm din veșnicie, este uneori prea puțin alte ori prea lung pentru îndeplinirea sacrei misiuni ce ne o arondăm. Misterul existențial , macină OMUL de la începuturile sale și conștientizarea existențială aduce dramatismul finalului fiecăruia dintre noi. De ce ne naștem? De ce murim? Întrebări la care nu s-a dat nici un răspuns universal de acceptat și nici rațiunile cele mai alambicate ale omenirii nu sunt pregătite pentru acest răspuns. În ultimul jumătate de veac o explozie a cunoașterii, (credem NOI) ne-a oferit facilități și confort paradiziac, dar suntem complet nepregătiți la atacurile microcosmosului pe care parcă prea l-am uitat ca adversar feroce. Dacă așteptăm contacte extraterestre cu inteligențe benefice sau malefice, căutând prin cele mai îndepărtate colțuri ale Universului după ele, iată că lumea microscopică se dovedește mult mai ucigașă, iar armata imunităților dobândite sunt considerate insuficiente și sunt create tehnici și intromisiuni corporale care cică ar prelungi viața și ar conserva vietățile. Este foarte interesant că aceste entități s-au repezit asupra oamenilor, lăsând celelalte regnuri să se dezvolte în pace. De aceea s-a născut suspiciunea că aceste entități fabricate cu tehnici diabolice sunt reziduuri ale cercetărilor iresponsabile sau chiar cu tendințe genocide, dictate de rațiuni fără sentimente sau alte reguli care să păstreze vie umanitatea. Războaiele și bolile curmă viața a a prea mulți indivizi care sigur pot descoperi și prefabrica progresul omenirii în Universul macro și microscopic. Viața odată desprinsă din material nu trebuie distrusă sub nici o formă. Traiul fiecărei entități biologice este doar diseminarea vieții în marele UNIVERS. Trilioanele de vieți care se pot naște dintr-un singur individ dovedesc rațiunea pentru care au fost permise și create. Supremația vieții asupra materiei este un scop în sine ce dovedește capacitatea acesteia de conștientiza și chiar modifica ceea ce pare sau părea imposibil. Da, majoritatea descoperirilor sunt vechi și uitate. Mijloacele legendare de călătorie, comunicare se dovedesc posibile, fiabile și utile. Resursele sunt aceleași care devenite" bunuri" de fapt se transformă în deșeuri care deranjează legile universale. Recuperarea este problema zilelor noastre și mai ales obținerea soluțiilor de circulație naturală a elementelor pentru a nu secătui sau chiar distruge planeta sau sistemul solar. Intuițiile, premonițiile s-au dovedit științe sau tehnici futuriste prin care s-au realizat bunurile ce ne stau la dispoziție .v.u.