Maramureş Tară Veche cu edili fără pereche
În Sighetu Marmaţiei şcoala Noua de lângă Sala Sporturilor nu se termina de 15 ani, Școala din 1800 internatul de fete a şcolii pedagogice cade pe capul elevilor. Ziarista sigheteancă ce linge Antenele s-a ferit să spună adevărul despre şcolile din din fosta capitală interbelică a Maramureşului. Astfel Școala numărul 9 este efectiv sabotată de propriul partid al directoarei T căreia i se refuză extinderea sistematic cu toate că sunt rezolvate tarele financiare şi aprobările birocratice incredibil de stufoase. Apoi destinul Noii Şcoli nr.4 deoarece cea veche a devenit Bibliotecă municipală după ce Palatul Cultural al sighetenilor a fost rechiziţionat pe timp de pace de B.O.R. Cât despre Școala Sportivă şi Cluburile sportive ce sălășluiau întrânsa această a devenit liceu pentru ucraineni din România purtând numele unui poet ucrainean ssadea de parcă cetăţenii români de etnie ucraineană nu aveau valori în România.Familia LAURUC a dat în mai toate domeniile culturale şi religioase şi sportive adevărate personalităţi.
Cu toate cele notificate mai sus, şcolile sighetene nu au fost niciodată expertizate tehnic cum de altfel nici majoritatea clădirilor publice ce primesc în incinta lor sute de cetăţeni cu diverse ocazii conform prevederilor legale, ştiindu-se clar că zona nu este prea sigură din punct de vedere seismologic. Școala de muzică a sighetenilor a devenit proprietatea bisericii reformate, a cărei clădire a fost construită de sighetenii catolici. Sala de spectacole construită în anii 70 denumită STUDIO ŞI ulterior V.COSTIN este o ruină prin grija neostoită a municipalităţii care are cu totul alte cheltuieli ( cu personalul inutil societăţii aparatul birocratic ultra stufos) Colac peste pupăză aceste clădiri bombă, au primit de la Bombonel când era premier săli de sport noi nouţe dar la construcţiile seculare nu s-a mai gândit nici o faţă palidă ci doar o primăriţă ce în două mandate şi ceva le-a zugrăvit toate şcolile şi clădirile istorice din centrul urbei sighetene. Apoi imensa clădire a fostei PREFECTURI este administrată de o familie de ospătari comunişti care au considerat-o şi o consideră chiar proprietatea lor Cu un tupeu fără margini au închiriat fosta discotecă unei secte religioase dubioase care vindecă oameni sănătoşi. Fabrica de învăţătoriţe ,liceul Pedagogic, în memoria urbei a fost diluat prin tot felul de locaţii ca şi Casa de Cultură,sau Școala de arte GH.CHIVU care a fost risipită într.o cârciumă cooperatistă a cărei spaţiu comercial de la stradă a fost înstrăinat unei gheşeftăriţe, prin grija neostoită a edililor venetici faţă de bunurile autohtonilor.
Apoi Cazinoul Militar numit de comunişti Cinematograful MUNCITORESC a fost dăruit unei Instituții mai inutile ca inutilul care se numeşte foarte pompos Muzeul Etnografic a cărei activitate se poate desfăşura în MUZEUL SATULUI MARAMUREȘEAN ce ocupă mai multe hectare pe dealul Doboieşi fiind al doilea ca mărime după Muzeul Ţăranului din capitală.
Cât despre Liceul Maghiar L.K. nu se face nici o observaţie cu toate că tavanul de la etajul liceului este o altă bombă cu ceas pentru cei care îşi desfășoară activitate acolo. Dar cel a cărui sarcină de arhitect prevede şi inspecţia clădirilor este prea solicitat de navetă şi sarcini aiurea,în timp ce indigenii de meserie pribegesc prin Europa.
