SOCIETATEA CIVILĂ CONTROLATĂ SI INFECTATĂ DE ONG-uri

O formă de organizare nonguvernamentală nu trebuie să preia niciodata GUVERNAREA.

Societatea Civilă 


"Activiștii zburdă în structurile de putere. Fel de fel de agenți ai unor puteri străine fac politici publice în România. Asta pentru că niciun guvern de după 1990 nu a avut curajul să propună o lege a transparenței organizațiilor, batjocoritor numite, “nonguvernamentale.”


Pe ce mă bazez când susțin că societatea civilă, în forma sa actuală, e o perdea de fum care ascunde Intelligence-ul altor state?


Când George Soros, împreună cu Silviu Brucan, deschidea la București ”Grupul pentru Dialog Social” și apoi Fundația pentru o Societate Deschisă, Jakie Ionescu, marele antrenor al echipei de fotbal Poli Timișoara, mi-a spus sec: “agenți străini.” Tot în acea vreme, l-am întreabat pe Neagu Djuvara, într-un interviu acordat ziarului “România liberă,” cum a ajuns consilier al unui președinte african. Mi-a replicat: “Eram agent CIA.” Rămâne singurul intelectual român care nu și-a ascuns apartenența, recunoscând ulterior că a dezertat. Acest paragraf l-am tăiat, atunci. Erau zorii noii democrații. Îi așțeptam pe americani, mai dihai ca bunicii noștri.


Obișnuiam seara să cinez cu Radu Anton Roman. Venisem din SUA. Citisem în avion că marele “Greenpeace” spionase în perioada comunistă în interesul KGB.


Salvarea cimpanzeilor cu dinți pătați și pregătirea loviturilor de stat


După un curs la Pentagon, unul dintre ofițeri m-a întrebat cum cred eu că va fi cucerită Africa, în momentul când anumite resurse naturale vor dispărea de pe planetă, America având deja un eșec groaznic în Vietnam. Nu am știut să-i răspund. Mi-a explicat că strategia s-a schimbat după înfrângerile din Saigon. SUA au pregătit din timp fel de fel de asociații de protejare a leilor, de apărare a arborelui de cauciuc sau organizații umanitare. În momentul unei viitoare crize provocate, liderii acestor ONG-uri vor fi sprijiniți logistic și militar să ia puterea în stat. Zis și făcut. Deja modelul s-a experimentat, după treizeci de ani, în unele state de pe planetă.


Cum și-a dat seama Radu Anton Roman că Jacques-Yves Cousteau nu e chiar civil?


Dar să revenim la discuția de la masa de seară cu celebrul scriitor Radu Anton Roman. Era fericit că va fi translatorul lui  Jacques-Yves Cousteau, în prima croazieră a celebrului său vas Calypso în Marea Neagră. După o masa copioasă, bine stropită și îndelung cinstită cu alți doi comeseni, l-am îndemnat pe amfitrion să fie atent cu ce se întâmplă pe nava amiral a descoperirilor subacvatice. Păi, ce să fie? Se întreba el, fără a avea stofă de jurnalist de investigație. I-am cerut doar să fie vigilent. M-a întrebat ce cred. I-am răspuns ce știu: “afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardu’.” Și am zâmbit, totuși, punându-l în gardă că echipajul civil e unul și cel militar e altul. Era în dilemă. După două luni de croazieră în jurul Insulei Șerpilor, mi-a confirmat că exista în cală un sistem ultraperformant de observație, loc unde nu avea voie nimeni. I-am replicat tăios: doar un  prost poate crede că cercetările oceanografice sunt mega finanțate doar de dragul studierii modului în care se împerechează delfinii. Deși bucuros că a încasat leafa unui profesor francez pe doi ani, a rămas cu o serie de îndoieli. I se confirmase ce am prevăzut. “Afară era vopsit gardul, în cală era ascuns leopardu’.”


Societatea deschisă și acoliții ei


Anii au trecut și societatea civilă s-a extins. S-au creat noduri de rețea în diferite mari orașe. Mulți intelectuali publici au fost atunci recrutați. Colegi de-ai lor încă se mai miră ce cariere spectaculoase au și acum. Precum și despre modul în care copiii lor au ajuns miniștri.


Totul era pregătit de cei care știu să-nvârtă a lumii mare roată.


Marile mitinguri de protest au dus la sărăcire și la pierderea suveranităților


După douăzeci de ani de la dărâmarea zidului Berlinului, mari evenimente au cutremurat lumea: Primăvara arabă, protestele din România contra cianurilor, Euromaidan-ul de la Kiev, toate susținute și organizate de rețelele deja înnodate ale societății în civil.


După alți zece ani, putem să tragem linie: România are agenți ai societății civile la președinție și la guvern, Ucraina e cumpărată de SUA, se vinde pe bucăți (nimeni nu vrea să o cumpere), țările arabe au intrat în conflicte sângeroase, oamenii au sărăcit.


De aproape 20 de ani, Autostrada Sibiu-Pitești e permanent refuzată de la implementare. La început n-a fost bun studiul geodezic, apoi a venit necesitatea acordului de mediu. Pentru că cineva dicta “încurcă-i, Drace!,” s-au cerut studii alternative de traseu. Când toate licitaţiile de proiectare erau gata să fie urcate în SEAP, întârzierile programate au dus la ieşirile din termen ale avizelor. Şi iar s-au reluat toate de la capăt. Studiu de prefezabilitate, de fezabilitate nu erau conforme pentru că Raportul HALCROW – JASPERS a stabilit că nimic nu era bine. Jaspers? Who knows? O altă societate în civil europeană. La Bruxelles a fost mai puternic lobby-ul celor care nu vor ca munţii să fie tăiaţi de autostrăzi. Aşa a apărut şi povestea croitoraşului cenuşiu, de fapt o rădașcă pe care o aveam și noi la insectar în vremea copilăriei.


În timpul unui reportaj în Parâng, un director de la Mina Lonea m-a întrebat cine e Mining Watch, organizația care se opune mineritului?  Am deschis site-ul și i-am arătat finanțatorii. Printre aceștia era și Ministerul Mediului din Germania. Cine e cel mai mare producător de lignit din lume? Mai are rost să întrebăm de ce noi închidem minele, iar nemții, nu?


Societatea civilă a făcut și lucruri bune. A participat la pregătirea unor cadre, a venit cu idei de democratizare, s-a alăturat Convenției Democratice din România, atunci când criptocomunismul nu se dădea dus din România. Aici mă gândesc la Alianța Civică, organizație nepartizană politic, fondată de Ana Blandiana. AC rămâne, probabil, singura existență civilă în spațiul public românesc al civismului de operetă.


Alina Mungiu Pippidi, matroana societății civile


O altă ispravă, poate și ultima, a fost propunerea Alinei Mungiu-Pippidi pentru cota unică, valabilă și astăzi. Fosta oengistă, astăzi profesor pe la facultăți din occident, nu spune decât 5% despre cum imberbii săi salariați au ajuns miniștri. Nu mă gândesc doar la Cristian Ghinea ci și la alții cărora acum le explodează gradele de pe umăr.


După succesul protestelor din țară împotriva proiectului de la Roșia Montană, umbrele pădurilor și-au dat seama cât de importante sunt organizările civice în viitoarea confrerie politică. Nu Ana Blandiana l-a inspirat pe Florian Coldea, pe George Maior & comp, trendul occidental era previzibil.


Procurorii DNA au fost instruiți de o organizație americană


Să ne mai amintim că procurorii de la DNA s-au bucurat de reuniuni ample de pregătire în investigație pe granturile Freedom House, că Laura Codruța Kovesi și Monica Macovei, pilonii statului de drepți, nu de drept, s-au bucurat de o bună colaborare cu organizația americană? N-are rost. Obediența e vizibilă dincolo de zidurile care au adăpostit atâtea ceremonii de decorare, manifestări specifice de mulțumire a unui stat străin pentru serviciile aduse.


Binomul s-a născut prin împreunarea neconstituțională dintre DNA și serviciile secrete. Mulți dintre activiștii societății civile au primit roluri importante în stat, ca recompense, nu pentru merite.


Cum salvatorii de broaște au pus mâna pe lac


Simțind ce bine dospește aluatul societății civile în laboratoarele de manipulare, lui Florian Coldea i-a încolțit ideea transformării Asociației “Salvați Bucureștiul” în partidul Uniunea Salvați Bucureștiul. Cu Matei Păun, creierul, m-am întâlnit de câteva ori. Nu eram interesat dacă Nicușor Dan era “algebrist sau geometrician.” M-am prins repede cine comandă și cine aduce pizza la partidul nou înființat, așa din spuma mării.


Vedeți care sunt resursele și de unde izvorăște puterea lui Dacian Cioloș? Recent a spus că partidul său își va asuma principalul rol de transformare a României. De la un model capitalist, spre unui progresist, întrebam retoric. Nimic nu va mai fi ca înainte, asta în primul rând că „agenții ocrotitori” zburdă nu doar pe câmpii, ci și în întreaga administrație. 

Mai are rost să ne îndoim de ce Agent Green are reprezentant în guvern? De ce s-a întors din Australia activistul Gabriel Păun (un alt Păun) și ce l-a recomandat pentru postul de consilier onorific al primului ministru?


Agenda e clară. România trebuie să fie o rezervație de urși, mai nou s-au născut în libertate și câțiva zimbri. N-am auzit încă despre agenții de protecție ai castorilor sau ai șacalilor, apăruți așa din senin pe teritoriul României.


Apropos de agenda de securitate. Știe cineva de vreun salvaționist al Deltei Dunării care să investigheze de unde au apărut somnii africani, mare devoratori de icre?


Societatea în civil nu are numai misiuni politice. Ci în primul rând economice. Cel mai mare succes reputat de activiștii de mediu s-a concretizat cu înscrierea Roșiei Montane pe lista patrimoniului mondial UNESCO, având un singur scop să îngroape orice șansă de exploatare a aurului din zonă. Au muncit și au înfrânt. Nu vom trăi vremurile când societatea în civil va aduce mierea și laptele în zonele pe care le-au salvat.


Zidurile nu vindecă, doar îngroapă


Corporatiștii au donat o sumedenie de bani pentru proiectul de construcție a noului spital pentru oncologie pediatrică, în urma unei campanii de succes a fetelor din spatele lui Vlad Voiculescu, scula de sistem, căzută din guvern.  Nimeni dintre participanții la acțiunea de masă nu s-a întrebat dar cine va organiza serviciile de sănătăte, cine va plăti personalul medical, pentru că - nu-i așa? – zidurile nu vindecă, doar îngroapă.


Multe entități civile sunt create doar pentru a bloca o serie de investiții publice, având două scopuri: să facă pârtie pentru o firmă străină la licitații sau să blocheze dezvoltarea.


Pe vremea Administrației lui Lindon Johnson, un consilier de securitate i-a recomandat să schimbe numele CIA (înainte de 1968, existau prăvălii ale Agenției de Intelligence prin Europa). Și cum să-i spunem? “Societatea civilă”, a răspuns ferm consilierul. Și așa a rămas. După ceva vreme,  François Mitterand, ajuns președinte al Franței și aflând de vicleșug a întrebat: “dacă ei sunt societatea civilă, noi suntem cea militară?”


Trimis din Yahoo Mail pe Android